ARTEMIS

Raport intermediar al studiilor naturale

Monitorizare de microclimat si Colectarea periodică de date de microclimat

Instrumente folosite Înregistrator miniatură autonom de temperatură cu interfață USB optică - HOBO data logger Pendant UA Temp/Alarmă. Caracteristici tehnice: Temperatura de funcționare : de la -20 °C la +70 °C Precizia măsurării temperaturii : 0,47 °C la +25 °C Rezoluția temperaturii : 0,10 °C la +25 °C Timp de răspuns în aer la 2 m/s : 10 minute pentru 90 %

Au fost amplasați șase senzori (câte unul în fiecare dintre cele cinci situri studiate și unul la exterior). Senzorii de interior au fost amplasați la nivel parietal (fisuri, scobituri etc) pentru a se obține cat mai fidel temperatura la nivelul substratului. Aceste informații sunt utile atât pentru fauna edafică cât și pentru a stabili, împreună cu alți parametrii, gradul de vulnerabilitate al siturilor în fața condițiilor de mediu.

In prima etapă a proiectului (2017) a fost obținut un șir continuu de date pentru aproximativ șase luni (Figura 8), urmând ca in 2018 sa fie colectate datele pentru următoarele șase luni de monitorizare microclimatică. La o analiză parțială a datelor se poate observa ca siturile amplasate la altitudine mai ridicată si cu orientare nord-vestică (Agatonul Nou-950m și Peștera lui Iosif-823m) prezinta amplitudinile sezoniere și diurne cele mai mari în timp ce Fundul Peșterii prezinta microclimatul cel mai stabil. Acest fapt se datorează condițiilor particulare naturale de adăpost ale sitului. Amplitudinile diurne cele mai puternice sunt înregistrate în situl Agatonul Nou ca rezultat expunerii acestuia la variațiile naturale de temperatura.

Un caz aparte este cel al bisericii din Aluniș în interiorul careia se poate observa o puternica influenta antropica asupra microclimatului. In timpul slujbelor duminicale temperatura din interiorul bisericii creste in numai doua ore cu până la 15 C (Figura 8). De asemenea perioada in care biserica a fost supus lucrărilor de restaurare apare clar marcată prin creșterea masivă a temperaturii din interior.

Analize petrografice de laborator

Siturile din zona Aluniș-Bozioru (Munții Buzăului) sunt cuprinse în aria de aflorare a unor litotipuri grezoase; chiar dacă aparent rocile în care sunt săpate așezările rupestre sunt similare, variații locale compoziționale (de ordin mineralogic/geochimic) sau structural-tectonice pot determina o rezistență diferită la acțiunea factorilor de mediu (de natură mecanică/erozivă sau fizico-chimică/de alterare).

În scopul descrierii detaliate a litotipurilor grezoase, a fost necesară prelevarea de probe petrografice; în cursul activităților desfășurate pe teren, au fost colectate probe petrografice din formațiunile geologice în care sunt cantonate trei dintre siturile de interes; pentru a respecta integritatea siturilor, probele au fost prelevate din aceeași formațiune geologică dar din proximitatea siturilor.

Probele prelevate au fost supuse analizelor microfaciesale folosind un microscop petrografic cu lumină transmisă (Olympus BH-2 BHSP)

Secțiunea 1 – Bisericuța lui Iosif (171)

In secțiunea analizată, este prezentă fracția alogenă, reprezentată de granoclaste și litoclaste și componente autigene reprezentate prin particule autigene și ciment (Fig. 1, 2). Granoclastele sunt reprezentate prin cuarț și feldspat alcalin. Cristalele de curaț au contur angular - subangular, extincție ondulatorie specifică și contacte tangențiale. Cristalele de feldspat au contur subangular, contacte tangențiale și se remarcă macla în grătar a microclinului. Sunt prezente și particule filosilicatice de tip biotit.

Litoclastele sunt cuarțitice și au origine metamorfică. Fracția autigenă este reprezentată prin glauconit. Liantul este reprezentat printr-un ciment limonitic de pori. Gradul de cimentare al rocii este slab. Având dimensiuni arenitice, 85% dintre particule reprezentate prin cuarț, conform diagramei ternare Pettijohn et al., (1987), diagnosticul rocii studiate este gresie cuarțoasă.

Foto secțiunea 171 cu nicolii paraleli	Foto secțiunea 171 cu nicolii încrucișați

Secțiunea 2 – Agatonul Nou (172)

Secțiunea 172 cuprinde, la fel ca și secțiunea 171, atât fracța alogenă reprezentată de granoclaste și litoclaste, cât și cea autigenă prin particule si ciment. In ceea ce privește granoclastele predomină cuarțul, cu contur angular şi subangular, contacte tangențiale și extincție ondulatorie, iar într-un procent mai mic (< 5%) feldspații alcalini. Spre deosebire de secțiunea 171, litoclastele de origine metamorfică sunt reprezentate prin fragmente filosilicatice de tip muscovit, în proporție scazuta (<1%) si rar cristale de amfiboli (Fig. 3). Liantul este de tip ciment de pori, de natură limonitică, mai bine reprezentat față de secțiunea precedentă, crescând gradul de cimentare al rocii. Particulele autigene sunt de tip glauconit.

Foto secțiunea 172 cu nicolii încrucișați (cristal de amfibol în centrul secțiunii)

Secțiunea 3 - Fundătura

Fracția alogenă este reprezentată de granoclaste și litoclaste, iar cea autigenă prin particule precipitate sindepozițional și ciment.

Granoclastele sunt reprezentate prin cuarț, feldspat alcalin și feldspat placioclaz. Se remarcă prezența opacelor (minerale opace, substanta organica sau componenta limonitica amorfa) în proporție mai mare față de secțiunile precedente. Cristalele de cuarț au contur angular - subangular, extincție ondulatorie și contacte tangențiale, iar cele de feldspat au contur subangular, contacte tangențiale și prezintă un grad de alterare ridicat.

Sunt prezente și particule filosilicatice de tip muscovit (1%). Litoclastele sunt de origine metamorfică (sisturi cu filosilicati, cuart, feldspat), iar fractia autigenă este reprezentată prin glauconit.

Liantul dintre particule este de tip ciment limonitic de pori, iar comparativ cu celelalte secțiuni, este mai bine definit. Din punct de vedere petrografic, roca se încadrează în clasa gresiilor cuarțoase.

Foto secțiunea 173 cu nicolii încrucișați- feldspat alcalin alterat	Foto secțiunea 173 cu nicolii paraleli- litoclast metamorfic - sist cu filosilicati, cuart, feldspat	Foto secțiunea 173 cu nicolii paraleli

Evaluarea diversității taxonomice. Studii pentru prezența și distribuția speciilor.

Baza studiilor privind prezenţa speciilor şi distribuţia lor este reprezentată de metodele de colectare. În cele ce urmează detaliem metodele de colectare folosite în acest scop.

Metodele de colectare au fost selectate atât pentru studiul comunităţii faunistice dintr-un perimetru de 25 m² din jurul fiecărui adăpost rupestru dar şi pentru studiul faunei care utilizează aceste adăposturi rupestre ca refugiu.

În total, în cele cinci situri investigate au fost instalate 25 de capcane Barber. Astfel, în cadrul fiecărui sit a fost stabilit câte un perimetru de eșantionare de circa 25 de m², în care au fost instalate 5 capcane Barber dispuse randomizat. Capcanele au fost montate cu lichid conservant – alcool etilic 70% și amorsate cu atractant olfactiv – brânză alterată.

Capcanele Barber au funcționat sezonier în cursul anului 2017: Aprilie - Mai (vernal), Iulie - August (estival), Octombrie - Noiembrie (autumnal). Materialul colectat în cadrul fiecărui sezon a fost triat în laborator cu ajutorul stereomicroscopului și conservat în alcool etilic 70%.

Această metodă oferă cele mai bune rezultate în privința Collembola, Oniscidea şi Diplopoda dar rezultate slabe în privința Chilopoda.

Pentru inventarierea amfibienilor şi reptilelor s-a utilizat metoda transectelor vizuale şi a căutării pe unitate de suprafaţă (pentru habitatele acvatice limitrofe așezărilor rupestre).

Datele asupra avifaunei Ansamblului Rupestru Aluniș-Bozioru provin din observații directe cu ajutorul unui binoclu de 10X30, la care se adaugă identificarea sonoră a cântecului, strigătelor de zbor şi de contact ale speciilor de păsări din fiecare sit. Precizăm că observațiile ornitologice au avut durata de minimum 30 de minute pentru fiecare sit inclus în studiu.

Nevertebrate

Ansamblul Rupestru Aluniş-Bozioru reprezintă una dintre zonele cel mai puţin cunoscute din punctul de vedere al studiilor faunistice privind Oniscidea, Myriapoda (Diplopoda şi Chilopoda) şi Collembola. Zona cercetată cea mai apropiată este Platoul Meledic unde au fost semnalate doar 4 specii de Oniscidea, 1 specie de Diplopoda, 4 specii de Chilopoda şi 13 specii de Collembola.

Până in prezent nu există date privind fauna de oniscidee, miriapode şi colembole edafice din zona așezărilor rupestre de la Aluniș-Bozioru (Munții Buzăului), toate datele obținute fiind în premieră pentru această zonă.În prima etapă a studiului nostru care a cuprins sezoanele vernal, estival şi autumnal, au fost identificate 7 specii de Oniscidea, 12 specii de Diplopoda, 19 specii de Chilopoda, 11 specii de Opiliones şi 31 specii de Collembola.

Distribuţia per situri a speciilor de Oniscidea, Diplopoda, Chilopoda, Opiliones şi Collembola este detaliată în tabelele din Anexa I.

Amfibieni și reptile

În cursul deplasărilor în teren au fost identificate următoarele specii:

Bombina variegata

Specia a fost observată în bălți temporare din Poiana Cozanei, izvor în apropiere de Bisericuța lui Iosif și Lacul Mistreților. Specia nu a fost observată la nivelul siturilor vizate de proiect, dar distanța medie de dispersie a specie (500 - 650m) include siturile în arealul de hrănire al acesteia.

Rana esculenta

Specia a fost observată în bălți temporare din Poiana Cozanei. Specia nu a fost observată la nivelul siturilor vizate de proiect, dar distanța medie de dispersie a specie (300 m) include situl Fundul Peșterii în arealul de hrănire al acesteia.

Podarcis muralis

Specia a fost observată pe stâncile din zona limitrofă sitului Fundul Peşterii. Reptilele folosesc pereţii exteriori ai aşezărilor rupestre pentru însorire sau ca habitat de hrănire.

Lacerta agilis

. Specia a fost observată pe stâncile din zona limitrofă sitului Fundul Peşterii (Poiana Cozanei). Reptilele folosesc pereţii exteriori ai aşezărilor rupestre pentru însorire sau ca habitat de hrănire.

Pasari

Există în momentul de față numai trei articole științifice privind avifauna județului Buzău: primul îi aparţine lui Cătuneanu (1934) care prezintă 102 specii de păsări din regiunea Tohani. Al doilea articol (Angelescu, 1996) descrie prezența cocoșului de munte (Tetrao urogallus) în Munţii Buzăului în timp ce al treilea (Giurginca & Vănoaica, 2005) prezintă 53 de specii de păsări din Platoul Meledic (zona sudică a Munţilor Buzău). Ca atare, datele noastre reprezintă primul studiu al avifaunei din partea sud-vestică a Geoparcului Buzău.

Observațiile ne permit să confirmăm prezenţa a 44 de specii de păsări, incluse în 9 ordine şi 24 de familii (vezi raport extenso).

Cel mai bine reprezentat ordin este cel al Passeriformes cu 31 de specii, urmat de Piciformes cu 4 specii si Accipitriformes cu 3 specii; toate celelalte ordine fiind reprezentate doar de o singură specie.

Familiile cele mai bine reprezentate sunt Fringillidae (6 specii), Turdidae (5 specii), Paridae şi Picidae (fiecare cu 4 specii), Sylviidae şi Accipitridae (fiecare prin 3 specii) şi Corvidae (2 specii).

Siturile cu numărul cel mai mare de specii de păsări sunt Aluniş şi Fundul Peşterii (28 de specii fiecare) şi Schitul Fundătura (27 de specii), urmate de Schitul lui Iosif (18 specii) şi Schitul Agatonul Nou (16 specii). Numărul mai mare de specii observate în primele trei situri poate fi explicat prin structura mult mai complexă, în mozaic, incluzând pădure, spaţii deschise şi influenţe antropice. Acestea sunt pregnante la Aluniş şi, mai reduse, la Schitul Fundul Peşterii şi la Schitul Fundătura, dar minime la Schitul lui Iosif și Agatonul Nou.