ARTEMIS

Evaluarea stării de conservare actuale a peisajului cultural (extras)

Abordarea științifică a stării de conservare a monumentele istorice din Munții Buzăului a avut în vedere o caracterizare pluridisciplinară, cât mai compatibilă cu natura acestor bunuri istorice. Analiza monumentelor a vizat în mod direct influența pe care contextul natural și activitatea umană o are în mod nemijlocit asupra vestigiilor rupestre. După cum am încercat să subliniem pe durata întregului proiect această simbioză dintre creația umană și mediul natural înconjurător poate fi cel mai bine descrisă sub încadrarea de peisaj cultural.

Conform Convenției Peisajului European, semnate la Florența în data de 20 octombrie 2000, "Peisaj desemnează o parte a teritoriului așa cum este, descoperită de populații, al cărei caracter rezultă din acțiunea factorilor naturali și/sau umani și din interrelațiile lor" (Capitolul I, Articolul 1. Definiții, pct. a) Convenția Peisajului European, Florența 2000) iar "protejarea peisajelor cuprinde acțiuni de conservare și menținere a aspectelor semnificative sau caracteristici ale unui peisaj, justificate prin valoarea lor patrimonială degajându-se din configurația naturală și/sau din intervenția umană" (Capitolul I, Articolul 1. Definiții, pct. d) Convenția Peisajului European, Florența 2000).

Este foarte important de accentuat că în prezent aceste vestigii rupestre care și-au încetat funcția lor specifică legată de viața monahală sunt expuse în prezent nu numai proceselor naturale de degradare ci și unui alt fenomen de factură contemporană și anume turismul în masă – activitate care în lipsa unei conștientizări a valorilor pe care aceste monumente le pot exprima – se poate transforma într-o formă de degradarea accelerată.

Raportul asupra stării de conservare a peisajului cultural așa cum a fost observat și monitorizat în perioada de derulare a proiectului (2017-2018) este unul extensiv și este publicat în e-book-ul de prezentare a cercetărilor realizate în cadrul proiectului. În continuare prezentăm o foarte scurtă sinteză de evaluare a unuia din cele 5 monumente:

Schitul rupestru Agatonul Nou, sat Nucu, com. Bozioru, jud. Buzău, sec. XVI – XIX, cod. BZ -II - m - A -02432.11

Această zonă studiată la fel ca și secțiunea corespunzătoare monumentului Piatra lui Iosif, atât fracța alogenă reprezentată de granoclaste și litoclaste, cât și cea autigenă prin particule si ciment. In ceea ce privește granoclastele predomină cuarțul, cu contur angular şi subangular, contacte tangențiale și extincție ondulatorie, iar într-un procent mai mic (< 5%) feldspații alcalini. Spre deosebire de secțiunea prezentă la Piatra lui Iosif, litoclastele de origine metamorfică sunt reprezentate prin fragmente filosilicatice de tip muscovit, în proporție scăzută (<1%) si rar cristale de amfiboli.

Liantul este de tip ciment de pori, de natură limonitică, mai bine reprezentat față de secțiunea precedentă, crescând gradul de cimentare al rocii. Particulele autigene sunt de tip glauconit.

Din punct de vedere al diagnosticului petrografic, roca studiată se încadrează tot în clasa gresiilor cuarțoase.

Cele mai importante observații realizate in situ au fost:

• fisuri ample și superficiale
• zone caracterizate de decoeziune ca urmare a unor factor cumulați (cum ar fi: ciclurile repetate de îngheț-dezgheț, ciclurile repetate de umectare-evaporare, diferențe mari de temperatură între anotimpurile cald-rece, diferențele de temperatură zi-noapte etc)
• acte de vandalism. Cel mai recent și mai semnificativ astfel de gest a condus la fracturarea unui bloc masiv de piatră din imediata apropiere a monumentului istoric
•  prezența algelor, a lichenilor și briofitelor pe suprafața materialului litic ca urmare a caracteristicilor monumentului de a fi expus în aer liber (fără protecție-acoperiș)