ReSITUS

În ultimul deceniu, ca o consecinta a preocuparilor sustinute pentru conservarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural, conceptul de accesibilitate la informatia de vârf, destinata atât specialistilor cât si al marelui public si-a gasit noi dezvoltari. La aceasta evolutie au contribuit decisiv perfectionarea noilor tehnologii digitale de investigare si stocare a informatiilor, dezvoltarea rapida a noilor media, dar si serioasele modificari în planul mentalitatilor.
Odata cu lansarea în 1996 a celui de al cincilea Program Cadru pentru Cercetare si Dezvoltare Tehnologica al Comisiei Europene (FP5 – 1998-2002), continuând cu cel de al saselea Program Cadru (FP6 – 2002-2006) si a subcomponentei Tehnologii ale Societatii Informationale (IST), conceptul de „virtual heritage” a capatat, în vasta familie „multimedia”, un contur teoretic si practic precis, fiind astazi un termen consacrat în domeniul conservarii si restituirii mostenirii cultural-istorice. Programul Cadru 7 (2006-2013) adauga domeniului si o serie de obiective cu caracter social-economic care sunt preconizate a fi atinse în viitorul apropiat pe plan european. Astfel, conservarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural comun al tarilor din Europa trebuie sa fie capabile sa joace un rol important în cresterea calitatii vietii cetatenilor si dezvoltarea comunitatilor umane prin asigurarea unui climat de toleranta multiculturala si religioasa, a transferului de cunostinte si a accesului largit la cultura.
În tarile Uniunii Europene cercetarea, conservarea/restaurarea si valorificarea patrimoniului cultural a beneficiat de aportul unor noi tehnologii dedicate dar si a unor rezultate ale cercetarii fundamentale si aplicative care si-au gasit importante aplicatii în domeniu. Este cazul sistemelor de scanare non-contact 3D laser-radar scanning – folosite initial pentru operatiuni de cartografiere a reliefului si a aglomerarilor urbane, de monitorizare teritoriala ori la managementul resurselor naturale si care, la scurt timp, a fost adaptat pentru scanarea non-contact 3D si studierea siturilor arheologice sau a evaluarii, conservarii si reconstructiei digitale a monumentelor istorice. Tot astfel, dezvoltarile tehnologice ale fotogrametriei digitale si a Sistemului de Informatii Geografice (GIS – Geographic Information Systems) au adus substantiale beneficii în monitorizarea si managementul mediului natural, urbanism si în cercetarea arheologica. Productia de software dedicat a dezvoltat module si componente capabile sa asigure interoperabilitatea dintre sursele de achizitie a informatiei capturata prin scanare 3D sau prin fotogrametrie digitala si suitele de programe CAAD prin care se realizeaza generarea modelelor 3D (Point Model – points cloud, Wireframe Model, Digital Surface Model) si vizualizarea si animarea acestora.
În plan international tehnologiile optoelectronice avansate si-au gasit aplicabilitati în domeniile cercetarii, restaurarii, arhitecturii, artelor vizuale, si, totodata, au sporit accesul la informatie detaliata si diversificata.
În România situatia în domeniul patrimoniului cultural-istoric este una dintre cele mai tragice si urgente. Pentru cei care au preocupari în sfera patrimoniului cultural-istoric este bine cunoscuta adevarata furie destructiva care s-a abatut în ultimii 15 ani cu precadere asupra monumentelor de arhitectura si siturilor arheologice. Eforturile de restaurare si conservare, oricum insuficiente, nu au putut tine pasul cu amploarea pe care au capatat-o actiunile de distrugere ori nepasarea si lentoarea reactiilor institutiilor locale si centrale abilitate în protejarea patrimoniului. În România, cu exceptia a aproape 30 de monumente princeps, aflate si pe lista UNESCO, unde monitorizarea si protectia autoritatilor a fost de-a lungul timpului qvasiprezenta, celelalte peste 30.000 de edificii, monumente si situri sunt într-un permanent pericol de a fi mutilate ori modificate structural sau, pur si simplu, distruse în totalitate.
Având în vedere situatia prezentata, concluzia la care am ajuns si care a stat la baza redactarii acestui proiect este ca numai dezvoltarea unei metode care sa integreze cercetarea inter/pluridisciplinare de specialitate cu conservarea si reconstructia digitala de mare acuratete în medii virtuale poate aduce o contributie decisiva la conservarea si valorificarea stiintifica si culturala a unei parti importante a patrimoniul cultural-istoric imobil din România.